Pneumonia este o inflamatie acuta a parenchimului pulmonar de origine infectioasa, care se caracterizeaza prin alveolita exudativa si posibil infiltrat inflamator interstitial, manifestata clinic si radiologic prin condensare pulmonara si sindrom infectios toxic.

Pneumonia este una din cele mai raspândite patologii ale aparatului respirator, în ultimii ani a crescut incidenta pneumoniilor atipice, a formelor cu evolutie grava.

Cu toate procesele în tratamentul etiologic a crescut mortalitatea la adulti si la vârste extreme.

Dupa etiologie pot fi pneumonii bacteriene, virale, fungice, provocate de chlamidii, micoplasme, protozoare.

Dupa mediu în care apare pneumonia pot fi extraspitalicesti (comunitare), intraspitalicesti (nosocomiale), prin aspiratie, la pacienti cu imunitate compromisa.

Dupa criteriul clinico-morfologic pot fi lobara (franc lobara), bronhopneumonie, interstitiala. Dupa severitate – forme usoare, gravitate medie, grave, extrem de grave.

Simptome respiratorii:

  • Tusea neproductiva sau cu sputa mucoida sau hemoptoica este caracteristica în pneumonii atipice cu chlamidii, micoplasma; legionela.
  • Expectoratia cu sputa ruginie este caracteristica pentru pneumonia pneumococica, galben-verzuie în pneumonia cu stafilococi, cea provocata de anaerobi.
  • Junghiul toracic se accentueaza cu respiratia sau tusea, sediul durerii variaza în raport cu localizarea pneumoniei (durere în umar în pneumonie apicala, durere abdominala în pneumonia lobului inferior).
  • Dispneea coreleaza cu extinderea condensarii pneumonice.

Simptome generale (simptome de intoxicatie) frison, febra, astenie, anorexie, cefalee, artralgii, mialgii, transpiratii, varsaturi, uneori stare confuza.

În pneumoniile lobare este caracteristic sindromul de condensare pulmonara (reducerea ampliantei respiratorii, vibratii vocale accentuate, matitate sau submatitate, respiratie suflanta sau suflu tubar, raluri crepitante, posibil raluri subcrepitante, frotatie pleurala).

În bronhopneumonii, datele obiective în conformitate cu localizarea si extinderea inflamatiei. Focarele mici unice se apreciaza numai radiologic. În focare mai mari se pot identifica zone de submatitate, respiratie aspra, raluri subcrepitante variabile si raluri uscate.

Cauze. În pneumoniile extraspitalicesti pot fi implicati: Streptococcus pneumoniae – 30-70%, Haemophilus influenzae – 5-18%, Mycoplasma pneumoniae – 1-20%, Chlamydia pneumoniae – 1-6%, Stafilococcus aureus – 3-8%, Legionclla pneumophilla – 2-7%, Moraxella (Branhamela cutarrhalis) – 1-7%, flora gram negativa – rar, virusi exceptional la adulti în epidemii cu influenzae, gripa, flora neidentificata – 20-30%.

În pneumoniile nosocomiale – flora gram-negativa (Pseudamonas aeroginosa, klebsiella, enterobacter spp), flora grampozitiva (Stafilococul auriu). În pneumonii prin aspiratie – anaerobi (bacteroides fragilis, fusobacterium).

Diagnosticul pneumoniilor bacteriene tipice este usor de stabilit. Se caracterizeaza prin debut brusc cu frison, febra în platou, sindrom de condensare pulmonara.

În pneumoniile atipice cu micoplasme, chlamidii, legionela, virusi, debutul este dupa o rinofaringita, traheobronsita, bronsiolita. Dupa o perioada de incubatie debutul este lent. In clinica predomina simptome generale mai tardiv apar simptome pulmonare.

Pneumoniile prin aspiratie apar la pacientii cu boli periodontale, alterari ale starii de constiinta, de deglutitie. Debutul este progresiv cu febra, expectoratii cu miros fetid. Evolutia este severa cu formarea abceselor pulmonare. Pneumoniile nosocomiale survenite în mediul de spital pot fi cu semne clasice de condensare pulmonara, sau bronhopneumonie cu necroza si formarea abceselor.

Produse naturale Calivita recomandate in pneumonie:

Pneumonie