Exista un fenomen neexplicat inca, legat in mod constant de vindecarea prin spirit: fluidul vindecator (“magnetismul animal” al lui Mesmer).

Dovada ca o asemenea forta vitala exista ne este furnizata din toate timpurile si din toate tarile.

In “The Secret Science Behind Miracles” (Stiinta secreta, dincolo de miracole) de exemplu, Max Friedom Long descrie modul in care o utilizau Kahunii din Hawaii, convinsi ca este vorba de un curent elementar de foarte inalta tensiune, in masura sa vindece atat tulburarile fizice cat si cele mentale.

Ideea ca aceasta forta poate servi vindecatorului sa indeparteze boala din corpul bolnavului, dupa cum gandea si Greatrakes, este de asemenea foarte raspandita.

Cativa vindecatori au descoperit cu surprindere ca puteau prelua migrena care se transfera de la pacient la ei insisi si sa sufere din aceasta cauza teribil daca nu-si iau masuri de a evita acest fapt (cum fac magnetizatorii aplicand metoda lui Greatrakes, ce consta in a-si plimba mainile deasupra pacientului fara a-l atinge si retragandu-se apoi intr-un colt isi scutura mainile ca si cum ar vrea sa se debaraseze de ceva murdar).

Vindecatorii au observat deseori ca si temperatura mainilor se ridica la fel ca a unui fir traversat de un curent electric. Pacientii insisi ar putea avea de asemenea o senzatie de caldura sau de furnicaturi, ca acelea provocate de ace, in partile supuse tratamentului.

Dificultatea consta in a gasi mijlocul de a face din aceste manifestari o demonstratie suficient de convingatoare pentru a le demonstra materialistilor existenta acestor fenomene.

Cum pentru alte fenomene extra-senzoriale, acestia au reactionat defavorabil la ideea efectuarii unor experiente efectuate in conditii controlate ceea ce permite in mod natural scepticilor sa strige in gura mare, din contra, in rarele ocazii in care experienta s-a intors in avantajul vindecatorului, ei nu au vrut sa ia in considerare aceasta.

Aparatul de radiestezie al doctorului W.E.Boyd a fost supus unei incercari de acest gen in 1924 de o comisie autorizata de Asociatia Medicala Britanica sub presedentia lui Sir Thomas Horder (ulterior Lordul Horder). Radiestezia este o extindere a ghicitului.

La fel cum un fantanar porneste in cautarea apei inarmat cu o bagheta sau cu o pendula, radiestezistul foloseste asemenea accesorii sau aparate mai complicate pentru diagnosticarea si tratarea bolii.

In cursul acestei incercari i s-a cerut lui Boyd sa identifice anumite substante pe care nu i s-a permis nici sa le vada nici sa le atinga, sa le miroasa sau sa le guste, precautii minutioase fiind luate pentru a impiedica orice inselaciune.

De fiecare data el a dat raspunsul corect (sansele de a le ghici din intamplare fiind in jurul a 3×10 la puterea a 7-a la unu). Comisia, redusa la tacere, a preconizat urmarirea rezultatelor cercetarilor, insa Consiliul de cercetari medicale nu a intreprins nimic in acest sens.

Recent s-a emis propunerea de a supune unui examen stiintific fenomenul vindecarii in absenta pacientului – vindecarea prin spirit sau prin magie in absenta bolnavului si adesea chiar fara ca el sa fie la curent cu aceasta.

In anumite cazuri vindecatorii se roaga pentru bolnav; in altele, conform credintei spirituale “doctorii spirituali” sunt cei care trateaza bolnavii.

Magicienii si vrajitorii tin si ei de asemenea sa aiba grija de subiectii absenti si sunt frecvente cazurile in care tratamentul radiestezic nu necesita prezenta pacientului. Ideea consta in separarea pacientilor unei sali de spital in doua grupe; rugaciunile urmau sa fie realizate pentru unul din grupuri, celalalt fiind un grup de control.

In caz de esec se putea atribui aceasta incapacitatii celor ce se rugau de a face sa se manifeste forta vitala in conditii de laborator.

Dar, in ipostaza unei reusite, am fi avut o demonstratie perfect convingatoare de posibilitatea vindecarii celor absenti cu atat mai mult cu cat s-au luat masuri ca sa nu fie cunoscuti pacientii care se gaseau intr-un grup sau altul, nici de medici nici de infirmiere si nici de bolnavii insisi.

A trebuit totusi sa se renunte la proiect intrucat autoritatile spitalului considerau ca daca experienta ar fi reusit, ar fi insemnat ca bolnavii care au reactionat favorabil erau tratati de cadre medicale incompetente.

Acest lucru fiind contrar regulilor impuse de consiliul general al medicilor, cei care luau parte la experienta ar fi fost posibil sa se ia impotriva lor masuri de excludere din ordin. Mai ales, trebuie sa fie posibila dovedirea realitatii vindecarii prin spirit, prin intermediul reusitelor individuale.

Au fost facute mai multe incercari in acest sens, mai ales asupra unor bolnavi atinsi de cancer, diagnostic confirmat prin biopsie, si la care, dupa tratamentul aplicat de un vindecator nu se mai depista nici urma de tumoare.

Au fost inregistrate si atestate mai multe asemenea cazuri.

Pus in fata acestui fapt, corpul medical a reactionat de fiecare data printr-un rationalism defensiv; trebuie ca era vorba de atribuirea gresita a biopsiei de la alt pacient, pretindeau ei, sau ca s-a extirpat tot cancerul prin prelevarea fragmentului de tumoare pentru biopsie; sau si mai mult, trebuie ca se aflau in fata unui fenomen de regresie spontana, unde vindecatorul nu avea nici o contributie.

Cu toate acestea, mai ales in S.U.A., cercetarile progreseaza in continuare si nu se pot ignora la nesfarsit rezultatele obtinute de vindecatori asupra actiunii enzimelor de exemplu, sau asupra metabolismului sau efectele obtinute asupra soarecilor.

Indata admis fenomenul, va deveni posibila explicarea vindecarilor ramase pana atunci inexplicabile si mai ales “vrajitoria” atat de des legata de vindecare ca si de boala. De asemenea, pare probabil ca multe dintre succesele atribuite unui tratament fizic se va dovedi a contine o buna parte vindecare prin spirit.

Un deosebit exemplu ne este dat prin viata si opera unor oameni ca Herbert Barker, terapeut naturist care, cu toate ca era lipsit de cel mai mic titlu medical, a obtinut atatea succese in tratamentul bolnavilor sai, incat a castigat glorie si avere si a fost chiar ridicat la gradul de cavaler.

Barker putea sa demonstreze tehnica sa, dar nu a putut nici o data sa o defineasca, nici macar sa o explice, la fel cum un artist nu poate sa defineasca ori sa explice arta sa.

Recent, exista de asemenea un medic londonez foarte cunoscut, ale carui rezultate, masurate in numarul bolnavilor rezolvati, au depasit cu mult pe confratii sai ce utilizau aceleasi metode si medicamente. Era, fara indoiala, un vindecator prin spirit.

Fluidul vindecator